joi, 6 octombrie 2011

Compunere despre atmosfera din clasă...

Maria a scris:

Va rog frumos daca ma puteti ajuta si pe mine cu o compunere de 15-20  randuri in care sa descriu utilizand cat mai multe interjectii atmosfera din clasa dupa terminarea orei de curs, dintr/o zi de vineri.
 Ileana a răspuns:
                                                                              Ultima oră

Ţârrrr! Mircea tresări bucuros, surprins. Era soneria de pe culoar. Ura, s-a terminat! S-a terminat ora! Uf, bine că s-a terminat!... Dacă mai dura puţin, l-ar fi ascultat la română… Era sigur că l-ar fi ascultat, el urma la catalog după George. Bravo, George! A lungit-o la nesfârşit, habar n-avea de ce-l întreba profesorul, dar se prefăcea că se gândeşte la fiecare întrebare. Făcea aşa, o figură preocupată, clipea din ochi, privea în tavan, de parcă acolo ar fi fost inspiraţia şi începea:
- Ăăăă, Eminescu a scris… poezia…ăăă…, poezia „Lacul” în anul…ăăă…, în anul…o mie…ăăă…, opt sute…ăăă…, ăăă… Ţţţ-ţţţ-ţţţ, nu-mi aduc aminte, domnule profesor, îmi stă pe limbă…
Şi tot aşa la fiecare întrebare, acelaşi teatru:  îi stătea pe limbă răspunsul, dar nu-i venea… Profesorul - ce era să facă?!- era obligat să-l aştepte, să-i dea voie să se gândească elevul. Uite-aşa, se dusese ora! Şi Mircea scăpase neascultat… Fusese ultima oră, din ultima zi a săptămânii. Vineri!  Profesorul abia ieşise şi în clasă începuse o hărmălaie incredibilă. Bucuria tuturor era imensă. Se trânteau scaune: trosc!, buf!, bum! Se intonau cântece de victorie: oleeee-oleee-olee-ole! Unii făceau ca pisicile – miauu! -, alţii lătrau – ham-ham! -, alţii făceau „cotcodac- cotcodaaaac!”, ca găinile isterice sau „guiţ-guiţ!”, ca porcii. Era o larmă îngrozitoare, ziceai că întreaga clasă se transformase într-o grădină zoologică, plină cu animale nebune şi  nehrănite la timp. „Băăă, hai mâine la meci! Care mergeţi la meci?” – săgetă deodată, din adâncul urletelor, glasul piţigăiat, dar biruitor, al lui Smiley, care era înnebunit după fotbal. „Uraaa, mergem la meci! La meci! La meci! Înainteeee, marş!” Toţi băieţii se aliniară şi începură să bată pas de defilare prin clasă, ridicând un nor de praf din parchetul învechit. O luară spre uşă şi aşa, unul în urma celuilalt, dispărură pe culoar şi apoi pe poarta şcolii...

P.S. V-am scris interjecţiile cu roşu. Succes!
                                                          Ileana M.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu