Un crai are trei fii. Fratele său,
Verde-Împărat, care stăpânea o ţară îndepărtată, neavând moştenitori băieţi, îi
scrie să-i trimită pe unul dintre feciori pentru a-l lăsa pe tron la moartea
sa.
Fiul cel mare al
craiului pleacă la drum. Ca să-i încerce puterile, tatăl său îi iese în cale
îmbrăcat în piele de urs. Flăcăul se sperie şi se întoarce înapoi, stârnind
batjocura părintelui său. Tot aşa păţeşte şi mijlociul.
Mezinul este
sfătuit de o bătrână cerşetoare cum să procedeze pentru a nu mai păţi ruşinea
fraţilor săi. Îi cere tatălui său calul, armele şi hainele din tinereţe. Deşi uimit, craiul este totuşi
de acord. Calul se dovedeşte a fi un cal fermecat, care nu se sperie de urs atunci când îi iese
în faţă. Astfel, mezinul pleacă mai departe, primind de la tatăl său blana de
urs şi sfatul să se ferească de oamenii spâni sau roşii.
Cutreieră mult
timp, până când, într-un codru întâlneşte un om spân, care îi apare de trei ori
sub trei înfăţişări diferite, oferindu-se să-i fie slugă. În cele din urmă,
fiul cel mic al craiului, nemaiştiind pe ce cărări să o apuce, acceptă ultima
propunere a spânului. Cei doi străbat o bucată de drum, după care spânul, prin
vicleşug, îl convinge pe fiul craiului
să coboare într-o fântână ca să se răcorească. Îl închide acolo şi îl obligă să
i se supună. Cei doi schimbă între ei hainele şi identitatea. Fiul craiului
devine sluga spânului şi este botezat Harap-Alb.
Cei doi îşi
continuă drumul spre ţara lui Verde-Împărat. Ajunşi acolo, spânul este primit
şi tratat cu tot respectul cuvenit moştenitorului tronului, iar Harap-Alb este
trimis la grajduri.
Curând după aceea,
spânul, pentru a-l impresiona pe împărat, îl trimite pe Harap-Alb să aducă o
salată rară, din grădina ursului, apoi o piatră nestemată din fruntea cerbului,
două sarcini foarte periculoase. Cu ajutorul bătrânei cerşetoare – care se
dovedeşte a fi Sfânta Duminică -, tânărul reuşeşte să ducă la bun sfârşit cele
două îndatoriri.
A treia oară este
trimis s-o aducă pe fata împăratului Roş, cunoscută ca mare vrăjitoare. Drumul
către împăraţia acestuia este lung. Harap-Alb are ocazia să facă fapte bune: să
ajute nişte furnici şi un roi de albine, primind de la acestea câte o aripă
fermecată. Se întovărăşeşte apoi cu cinci făpturi ciudate, care se oferă să îl
ajute: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă. Cu ajutorul
acestora şi cu darurile de la furnici şi albine, Harap-Alb reuşeşte să
depăşească încercările la care îl supune împăratul Roş şi să o capete pe fiica
acestuia pentru a o duce spânului.
Pe drum cei doi
tineri prind drag unul de altul. Când ajung la palatul împăratului Verde, fata
dezvăluie tuturor adevărata identitate a lui Harap-Alb. Spânul, mânios că a
fost trădat, se repede şi îi taie acestuia capul. Imediat, calul lui Harap-Alb
îl ucide pe spân, azvârlindu-l din înaltul cerului. Fata împăratului Roş îl
readuce la viaţă pe Harap-Alb cu apă moartă şi apă vie.
Cei doi se
căsătoresc şi împăratul Verde le dă binecuvântarea şi împărăţia totodată.
Subiectele pentru bacalaureat legate de acest text pot fi găsite pe blogul profesorului de limbă română.