Ilustrează, în 60-100 de cuvinte două categorii de comic, prin referire la textul dat.
Comicul este o categorie estetică în care sunt incluse
toate elementele unui text care stârnesc râsul: situaţii,
caractere, moravuri, limbaj. Prin urmare, comicul
poate fi de mai multe feluri: de situaţie, de caracter,
de moravuri, de limbaj.
Fragmentul dat, din "Titanic vals", de Tudor Muşatescu, ilustrează două tipuri de comic: comicul de situaţie şi cel de caracter.
Primul tip de comic ce apare în text este comicul de situaţie. Chiriachiţa ascultă slujba de duminică dimineaţa la radio, în timp ce dă pasienţe. Are cărţile înşirate pe masă. Intră fiica ei, Dacia, văitându-se nemulţumită că e târziu şi nu a făcut nimic până la ora aceasta. Chiriachiţa îi atrage atenţia să facă linişte în timpul slujbei, dar Dacia se supără, spunându-i că nu-i arde de "popii" ei. Acum are loc confuzia care provoacă râsul. Chiriachiţa crede că Dacia se referă la "popii" de pe masă - la cărţile de joc - şi îi spune că ea se referea la "popii" adevăraţi, de la biserica Domniţa Bălaşa. Este o situaţie amuzantă, bazată pe polisemantismul cuvântului "popi".
Al doilea tip de comic este comicul de caracter. Ne provoacă râsul contrastul dintre aparenţă şi esenţă, în cazul caracterului Chiriachiţei. Ea pare mare credincioasă. Este indignată când fiica sa, Dacia, o deranjează din timpul slujbei. Dar în realitate, credinţa ei în Dumnezeu este falsă. În primul rând, un credincios adevărat nu crede în superstiţii, în vrăji şi descântece. Or, Chiriachiţa, chiar în timpul slujbei, dă pasienţe să vadă dacă iese Spirache deputat. În al doilea rând, Chiriachiţa ascultă slujba la radio, pentru că nu-i place în biserică: este fum de lumânări, miros de tămâie şi lume de condiţie joasă. Manifestările ei exterioare nu sunt în niciun caz cele ale unui bun creştin. Ultima replică a Chiriachiţei este de un comic total, dezvăluind adevăratul caracter al personajului:
"- Opreşte slujba, dragă, că e păcat să stăm de vorbă în biserică."
În concluzie, folosind comicul de situaţie şi de caracter, Tudor Muşatescu reuşeşte să stârnească râsul, satirizând în acelaşi timp ipocrizia şi falsa credinţă în Dumnezeu.
Planul compunerii poate fi găsit aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu