Ion al lui Rebreanu — un ticălos fără circumstanțe atenuante?

​Există o tentație veche în critica literară românească de a-l înțelege pe Ion — personajul eponim al romanului lui Rebreanu — ca pe un produs al mediului său. Sărac, umilit,… Articolul Ion al lui Rebreanu — un ticălos fără circumstanțe atenuante? apare prima dată în Meditații online la limba română .

Citeste articolul complet pe meditatiilaromana.ro

Itemul 16, admitere Academia de Poliție 2022 – două răspunsuri corecte? Analiză clară

​Itemul 16 de la admiterea la Academia de Poliție 2022 Itemul 16 de la admiterea la Academia de Poliție 2022 ridică o problemă serioasă: are, de fapt, două răspunsuri corecte.… Articolul Itemul 16, admitere Academia de Poliție 2022 – două răspunsuri corecte? Analiză clară apare prima dată în Meditații online la limba română .

Citeste articolul complet pe meditatiilaromana.ro

Ion al lui Rebreanu — un ticălos fără circumstanțe atenuante?

Există o tentație veche în critica literară românească de a-l înțelege pe Ion — personajul eponim al romanului lui Rebreanu — ca pe un produs al mediului său. Sărac, umilit, strivit de o ierarhie socială care măsoară omul în hectare: ce altceva putea face? Lectura aceasta, confortabilă și cu iz de compasiune socială, transferă responsabilitatea […]

Citeste articolul complet pe meditatiilaromana.ro

Mesajul/semnificația textului

Evaluarea națională - subiectul I.A.6., tiparul descriptiv

 Tiparul textual descriptiv se caracterizează prin prezentarea unui obiect (peisaj, ființă, lucru etc.), cu trăsăturile lui distinctive. Limbajul folosit se caracterizează prin preponderența grupului nominal (substantiv - adjectiv), la nivel gramatical, și a epitetului, la nivel stilistic. O structură descriptivă ar trebui să evoce în mintea cititorului o imagine artistică (vizuală, auditivă, olfactivă etc.)

   În textul 1, în versurile 3-4 din partea a VIII-a, există o structură textuală descriptivă, pentru că ni se prezintă un tablou de natură: în pădure, lângă izvor, iarba umedă strălucește în lumina lunii, iar florile albastre se clatină ușor sub picăturile de apă, răspândind un parfum îmbătător. Predomină substantivele însoțite sau nu de adjective cu valoare de epitet: „izvoare”, „iarba”, „flori albastre, ... ude”, „văzduhul tămâiet”. Este creată astfel o imagine vizuală, completată în final de una olfactivă.