vineri, 6 martie 2020

Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice - bacalaureat 2020

Meditaţii online la limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare


SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidenţiind relaţia dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.

Vorbele noastre ne-au minţit.
Au spus prea mult, pierdut li-e înţelesul
şi tremurul ecoului lor stins e.
Am vrut ce nu ne sta-n puteri:
o poartă care nu ni s-a deschis,
lumea din gând de care n-am fost vrednici.
Avânt răpus ca o privire de-ntuneric, –
taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu, –
poate aşa a fost să fie:
pe dezbinate drumuri doi străini
cu vina lor, respinşi de paradis,
purtând căinţi pe urma unui vis.

                                                           Ion Vinea, Variantă

Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

 Propunere de rezolvare

Versurile lui Ion Vinea aparțin unui text liric, a cărui temă este iubirea. Eul liric se află într-o ipostază meditativă, reflectând cu amărăciune la destinul trist al propriei iubiri, destrămată din motive nespuse. El constată că idealurile lui și ale iubitei sale nu s-au putut împlini, că ei doi nu au avut suficientă putere să-și ducă planurile la îndeplinire. Aceste idei poetice, însoțite de sentimente de tristețe și de regret sunt redate prin mijloace artistice moderne, în special prin metafore ample (unele încorporând comparații) ale eșecului cum ar fi „o poartă care nu ni s-a deschis”, „avânt răpus ca o privire de-ntuneric” sau „taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu”.  Drama despărțirii și a iluziilor sfărâmate este sugestiv redată în metafora dezvoltată din ultimele trei versuri:


pe dezbinate drumuri doi străini
cu vina lor, respinşi de paradis,
purtând căinţi pe urma unui vis.

Prozodia este, la rândul ei, modernă, nesupusă constrângerilor ritmice și de rimă: măsura versurilor este inegală, ritmul și rima lipsesc. Monologul liric curge așadar firesc, urmând doar ritmul interior al sufletului poetului.

marți, 26 iunie 2018

Un vis imposibil

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare

Un vis imposibil
de
Alexandra Haraboiu

         Tin minte ca asera m-am culcat tarziu insa nu stiu cum am ajuns pe o planeta straina.Nu tin minte sa ma fi urcat intr-o racheta si sa ajung pe Marte.Ei bine,uite-ma aici stand in mijlocul unor mici si ciudate creaturi verzi care se uita la mine de parca as fi vreun extraterestru.Extraterestri! Cum de nu mi-am dat seama ca in jurul meu se afla sute de extraterestri pe care i-am intalnit doar in revistele mele desenate de acasa, de pe Pamant. Deodata un pui de extraterestru se apropie de mine.Impreuna cu mama lui aduc in maini o mica coroana facuta din alge care se gasesc numai pe Marte.Ma inclin spere ei iar acestia imi pun coroana pe cap.Din cate am inteles din susotelile celorlalti,o profetia spune ca primul om care va ajunge sa-i cunoasca va fi numit regele lor.Eu sunt regele extrterestrilor verzi de pe acea planeta? Se pare ca da. Ne-am intreptat impreuna spre castelul in care urma sa locuiesc,o cladire modesta alcatuita tot din agele alge multicolore.M-am asezat pe un tron din roci si am asteptat sa vad ce se intampla.Unul dintre omuletii verzi a venit la mine si mi-a soptit ca trebuie sa ma intalnesc cu fostul rege.Deodata portile salii s-au deschis si a intrat in incapere un urias de stanca care numai in filme il puteai vedea.Acesta m-a provocat la lupta.Cum sa ma lupt eu cu asemenea creatura? Am refuzat prietenos aceasta oferta insa uriasul nu s-a lasat.A continuat sa strige la ceilalti extraterestri care erau ingroziti de furia lui.M-am simtit cuprinsa de un fior si am strans in palma brosa pe care am primita de la bunica inainte sa moara si mi-am dorit sa merg acasa.

       Dorinta mi s-a indeplinit si am ajuns in siguranta la mine in pat.Mi-am dat seama ca avusesem un cosmar.Insa continuam sa ma intreb daca nu cumva acele fiinte neajutorate chiar existau.Cred ca nu o sa aflu niciodata!
                                                       

Eu am fost ursul

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare

Eu am fost ursul
            de Daiana Valentina

-Uite cum copacul cade!
Uite! Cade înca unul!
Uite cum ne răpești casa!
Uită-te cum îmi frângi drumul!
Acum, cot la cot cu mama,
Fug din calea ta în zare
Și mă distruge durerea
Și-a padurii disperare.
Mama, pur ingrijorată,
Imi spune să nu mă las.
"Este pe urmele noastre!",
Zice cu tremur în glas.
Și după o cotitură,
Tu apari în fața noastră,
Cu o țeavă argintie.
Florile strigă: "Urgie!",
Iarba strigă:"E sfarșitul!",
Stăm cu ochii pironiți,
Parcă se oprește timpul.
Mama trece-n fata mea.
Eu încremenesc de frică.
Tu îndrepți țeava spre noi
Și după un sunet aspru
Mama  secerată pică.
Cu o ultimă putere
Sfâșiată de durere
Spune: " Acum să fugi copile,
Fără a te uita la mine
Doar așa îți va fi bine!"
Ochii, cufundați în lacrimi,
Te văd ca pe un dușman
Căci din ale tale mâini
Iată-mă ajuns orfan.
Fug de spaimă încolțit
Fără să am un țel anume.
Ființă pe două picioare,
Nu-ndrăznesc să-ți spun pe nume,
Dar să-mi zică  cine știe:
Cu ce ți-am greșit eu ție?

-Uite cum a trecut anul!
Uite! Eu sunt tot aici!
Tot cu gându-n acea zi,
Dar tu tot pe-ata o ști.
Uită-te, iar fug de tine!
Uite, iarăși copaci tai!
Ființă pe două picioare,
Nici să te gândești nu stai!
Și-ndrăznesc, chiar azi, acum,
Să îți încalc teritoriul.
Aș rămâne în pădure,
Însă nu prea mai am cum.
Vai! Ce clădire înaltă!
Încă una mi se-arată!
Ce lucruri frumoase ai!
Cu atâta bogăție,
În pădure ce mai stai?
De ce mi-ai luat tot avutul?
Ce îți trebuie? Ce n-ai?


-Uite! Iar ești după mine!
Iar cu țeava aia-n mână?
Dacă aș ști ce vrei ți-aș da.
Poate așa voi scăpa.
Îți sunt dator cu ceva?
Lasă-mă! Chiar n-am scăpare?
Cum să trec de ăst gard mare?
Sunetul asurzitor,
Anul trecut auzit,
Are doar o însemnare:
Prevestitor de sfârșit.

-Uită-te! Alerg cu mama
În Pădurile de Sus!
Uite ce fericit sunt,
Pentru că nu mai simt teama
Ce-am simțit-o pe pământ!
Ființă pe două picioare,
Tu nu îmi mai ești călău!
Acum nu mă mai simt rău!
Trebuie să recunosc
Că mai am momente cănd
Îmi întorc fața la tine.
Poate că te uiți la mine
Si m-auzi atunci când zic
Din pădurile cerești:
"Eu am fost ursul!
Tu acum ce ești?"


[Știu că ce am scris eu aici nu este o compunere ci o poezie, dar am simțit nevoia de a o împărtăși și altor persoane. A fost scrisă de mine după ce am văzut cazul acelui  ursuleț, care a sfârșit din mâna "ființei pe două picioare"-omul. Sper să-mi văd, dacă se poate, poezia pe site.]