Meditaţii online la limba română #
Integrame online #
Jocuri lingvistice şi literare
SUBIECTUL
al II-lea (10 puncte)
Comentează,
în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidenţiind relaţia dintre ideea
poetică şi mijloacele artistice.
Vorbele
noastre ne-au minţit.
Au
spus prea mult, pierdut li-e înţelesul
şi
tremurul ecoului lor stins e.
Am
vrut ce nu ne sta-n puteri:
o
poartă care nu ni s-a deschis,
lumea
din gând de care n-am fost vrednici.
Avânt
răpus ca o privire de-ntuneric, –
taină
rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu, –
poate
aşa a fost să fie:
pe
dezbinate drumuri doi străini
cu
vina lor, respinşi de paradis,
purtând
căinţi pe urma unui vis.
Ion
Vinea, Variantă
Notă
Pentru
conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei
primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii
ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În
vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum
50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
Propunere de rezolvare
Versurile lui Ion Vinea aparțin unui text liric, a cărui temă este iubirea.
Eul liric se află într-o ipostază meditativă, reflectând cu amărăciune la
destinul trist al propriei iubiri, destrămată din motive nespuse. El constată
că idealurile lui și ale iubitei sale nu s-au putut împlini, că ei doi nu au avut
suficientă putere să-și ducă planurile la îndeplinire. Aceste idei poetice,
însoțite de sentimente de tristețe și de regret sunt redate prin mijloace
artistice moderne, în special prin metafore ample (unele încorporând
comparații) ale eșecului cum ar fi „o poartă care nu ni s-a deschis”, „avânt
răpus ca o privire de-ntuneric” sau „taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu”. Drama despărțirii și a iluziilor sfărâmate
este sugestiv redată în metafora dezvoltată din ultimele trei versuri:
pe dezbinate drumuri doi străini
cu vina lor, respinşi de paradis,
purtând căinţi pe urma unui vis.
Prozodia
este, la rândul ei, modernă, nesupusă constrângerilor ritmice și de rimă:
măsura versurilor este inegală, ritmul și rima lipsesc. Monologul liric curge
așadar firesc, urmând doar ritmul interior al sufletului poetului.