Scrie aici!

Ai o compunere originală şi bună? Trimite-o pe adresa meditatii_la_romana@yahoo.com şi, dacă va lua o notă bună, va fi publicată aici, pe blog.
Primul meu colaborator este Ioana-Victoria, din clasa a III-a. Citiţi mai jos compunerea ei. A primit nota 10.

Bagheta Crăciunului

 

Era o noapte pustie de iarnă. Stele străluceau ca argintul. Fulgi de bronz cădeau încetinel. Deşi stelele mă atrăgeau, am adormit. Am avut un vis ciudat.

            Mă dădeam cu sania. Mi-am luat avânt şi deja sania fugea ca vântul. Tot ce mai vedeam era o perdea de steluţe argintii. Când sania s-a oprit, eram într-un loc necunoscut. Am văzut o luminiţă. M-am îndreptat spre ea.Acolo era un brad înalt, înalt, cu lumini multicolore, cu globuri frumoase şi bomboane de ciocolată. Beteala roşie, aurie şi argintie înconjura bradul. În vârf, stătea o stea mare şi strălucitoare. Lângă brăduţ era şi o casă tot la fel de frumoasă. Am ciocănit la uşă, dar nimeni nu mi-a răspuns. Am mai ciocănit o dată. La fel. Aşa încât m-am hotărât să intru. Casa era toată argintie. M-am uitat ce m-am uitat, până ce am dat de o sticluţă cu pulbere. Am luat puţină pulbere pe degete. Imediat, am început să mă desprind de sol. Acum nu mai mergeam, acum zburam aproape de pământ. Am mai luat nişte pulbere pe degete. Acum eram mai sus. Am continuat să mai iau până când am ajuns aproape de tavan. Atunci am ieşit. Se făcuse noapte. Luna era strălucitoare, mare şi frumoasă. Dar oricât de mare ar fi fost, mă cuprinse o dorinţă arzătoare să o pot privi şi mai îndeaproape. Dar chiar atunci îmi distrase atenţia ceva. În depărtare se vedea un palat clădit din steluţe de argint şi zăpadă. Cum eram curioasă, pornii spre el în zbor. Căci vezi, acest palat era în văzduh. După o călătorie nici prea lungă, nici prea scurtă, am ajuns la palat. Era aproape dimineaţă, deci puteam să bat. La uşă mi-a răspuns o zânuţă cu părul de un alb imaculat, care m-a condus în Sala Tronului. O împărăteasă frumos îmbrăcată, cu părul lung şi un sceptru strălucitor îmi zise:

            - Bună dimineaţa, fată frumoasă! Sunt Crăiasa Zăpezii! Ce te aduce aici? Oare eşti tu cea care  va salva bagheta Crăciunului?

Locuitorii, care deja se strânseseră în Sala Tronului, şuşoteau de parcă ar fi jucat „Telefonul fără fir”:

            - Ea e, ea e, ea e!

            Crăiasa se ridică de pe tron şi mă luă delicat de mână. Mă conduse într-o cameră făcută doar din argint. O fetiţă îmbrăcată tot în argint privi spre mine şi zâmbi:

            - Bună! Mă numesc Sclipi şi îţi voi prezenta Tărâmul Crăciunului! Voi fi ghidul tău! Aşa vei putea salva bagheta Crăciunului şi vom putea aduce zăpadă şi în alte ţări ale lumii!

            Şi a început să-mi prezinte Tărâmul! M-a dus mai întâi într-un loc unde toate personajele din poveştile în care apărea şi iarna erau acolo.

            - Uite-o pe Maruşca din „Maruşca şi cele douăsprezece luni”, uite-i pe Carl şi Gerda din „Crăiasa Zăpezii”, însăşi regina voastră este dintr-o poveste... da tot din „Crăiasa Zăpezii”! Mai văd că sunt şi alte personaje!

            Apoi mi-a prezentat casa lui Moş Crăciun! Am fost bucuroasă să-l cunosc! Mi-a dat şi un cadou! Nişte conduri din cristal!

            - Aceşti conduri te vor duce unde vei dori dacă baţi din picior de trei ori! mi-a spus Sclipi.

            Mi-a povestit legenda acestui Tărâm şi am aflat că este foarte vechi şi că are multe lucruri minunate. Oricum, de acum înainte, ştiam tot despre Tărâm. De exemplu, în acest oraş oamenii de zăpadă sunt vii!

Acum trebuia să găsesc bagheta! Am bătut de trei ori din picior şi mi-am dorit ca pantofii să mă ducă la Regele Noiembrie. Căci acesta îi furase bagheta Crăciunului şi Crăiasa Frunzelor, stăpâna lui, nici nu aflase. Aşa m-am dus în împărăţie. Şi i-am spus:

            - De ce ai furat bagheta Crăciunului? Crăciunul nu va mai veni! Moş Nicolae, Moş Crăciun, familia nu va mai petrece de Sărbători, pentru că nu putem aduce Crăciunul în lume! Nu te gândeşti cum  nouă, copiilor, ni se va frânge inima de tristeţe că Moşii care aduc mereu cadouri nu vor mai veni?! Că Moş Nicolae care aduce dulciuri multe delicioase nu mai vine! Şi cum deja ne-am pregătit şoseţelele sperând ca el să ne aducă daruri numeroase?! Şi cum am făcut scrisoarea şi aşteptăm plini de speranţă sosirea lui Moş Crăciun! Cum nu vom cânta colinde despre naşterea lui Hristos! Crăciunul este mai ales o sărbătoare religioasă importantă, s-a născut Domnul Iisus Hristos! Crăciunul pentru noi contează! E cea mai fericită şi frumoasă sărbătoare a anului!

            Chiar atunci Moş Crăciun venise să mă ajute! Îmi făcu cu ochiul!

            - Îţi doreşti cu adevărat Crăciunul! zise Regele Noiembrie.

            - Da, mi-l doresc! Ce-ai avut cu Crăciunul?! E ceva trist când te gândeşti că va fi ultimul Crăciun! Şi mă gândesc, Moş Crăciun, un om iubitor de copii, să nu mai vadă unul niciodată? Nici noi să nu-l mai vedem?

            - Bine! zise Regele. Îţi dau bagheta!

            Moşul chemă fulgii să-l ajute să dea cadourile şi, desigur, şi eu l-am ajutat! Însă am adormit în sania lui!

            Acum nu mai sunt în sanie. Sunt în patul meu. Mă trezesc şi văd că a fost doar un vis. Am cadouri sub brad şi cel mai tare mă surprinde că am o scrisoare de la Moş Crăciun în care scrie asta: „Mulţumesc că ai salvat bagheta Crăciunului! Acum pot să dau cadouri la toţii copiii! Cu drag, Moş Crăciun!” Şi mă mai surprinde că am primit nişte conduri tot din argint... dar fără puteri magice.

         A fost o aventură minunată!