joi, 4 aprilie 2013

Semnificaţia unei figuri de stil


În prima strofă a poeziei, Eminescu foloseşte metafora “flori de umbră”.
Poezia vorbeşte despre plăcerea contemplării şi melancolia singurătăţii. Eul liric se proiectează aici în ipostaza îndrăgostitului fascinat, care-şi urmăreşte  iubita pe geam, de afară, din întunericul nopţii. Prima strofă prezintă tocmai cadrul natural.
Este o noapte senină. Bărbatul stă în cerdacul iubitei. Deasupra lui se desfăşoară crengile copacilor, mişcate încet de vânt. Formele lor, interpuse în calea luminii, desenează pe podeaua cerdacului „flori de umbră”. Această metaforă – în conexiune cu restul strofei - sugerează frumuseţea complexă a momentului. Pe de o parte este frumuseţea naturii, cu noaptea senină, cu arborii mişcaţi de vânt. Pe de altă parte este frumuseţea contemplării tainice a iubitei. Îndrăgostitul trăieşte totodată voluptatea   descoperirii comorii ascunse şi melancolia imposibilităţii de a o avea.
În concluzie, prin metafora „flori de umbră”, Eminescu anunţă încă din prima strofă cele două coordonate lirice ale poeziei: frumuseţe şi melancolie. 
........................................................................................................

Poezia, formularea subiectului şi planul compunerii pot fi găsite aici

Un comentariu:

  1. E Gigel online ca vreu sa-i arat un text perfect ca acesta!

    RăspundețiȘtergere