7.Prezintă semnificația a două figuri de stil diferite din ultimele două strofe ale poeziei "Dorinţa", de Mihai Eminescu.
"Dorinţa" este o poezie de dragoste. Eminescu imaginează o mică scenă idilică. Eul liric, în ipostaza îndrăgostitului romantic, aşteaptă, într-un cadru natural binecunoscut la Eminescu (codru, izvoare, tei), apariţia iubitei. La chemarea iubitului, ea soseşte şi cei doi adorm îmbrăţişaţi sub florile de tei care cad peste ei. Evident, totul este ipotetic, o dorinţă.
Ultimele două strofe conturează tabloul naturii în mijlocul căreia cei doi îndrăgostiţi îşi află fericirea. Izvoarele susură, vântul adie încetişor, flori de tei cad pe creştetele celor doi. Pare că natura, însufleţită, participă la extazul dragostei împlinite.
Două figuri de stil contribuie la această atmosferă. Epitetul "blânda" (asociat locuţiunii substantivale "batere de vânt") transmite o sugestie de tandreţe, de mângâiere, iar personificarea "(armonia codrului) bătut de gânduri" - asociind unui element al naturii (codrul) o însuşire intelectuală (gândirea) - sugerează o prezenţă permanentă şi universală a spiritului. Doar sub semnul lui, dragostea se poate împlini.
Aşadar, figurile de stil folosite de poet vin să contribuie la conturarea ideii dragostei ideale, care nu se poate împlini decât în natură.
.................................................................................................
Planul compunerii poate fi găsit pe blogul profesorului de limba română.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu