Actualitatea unei predici bazate pe Decalog - clasa a XI-a

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare # Spânzurătoarea

---

Clasa a XI-a, manualul editurii ART, coord. Mircea Martin

Ex.6/pag. 53

Deliberați asupra actualității / inactualității unei predici bazate pe Decalog, mai ales dacă auditoriul s-ar compune din tineri de vârsta voastră.

O predică este o cuvântare (o ”didahie”, cum ar spune Antim) rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale. Decalogul cuprinde cele zece porunci religioase și morale din Vechiul Testament, revelate de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai. Se pune întrebarea dacă o predică bazată pe Decalog ar fi sau nu actuală, mai ales dacă auditoriul s-ar compune din tineri de 16-18 ani. Ce înseamnă să fie actuală? Înseamnă să aibă importanță pentru vremurile de acum, să fie la ordinea zilei. 

În opinia mea, o predică bazată pe Decalog este de foarte mare actualitate, în sensul că tinerii de azi au mare nevoie de ea. De ce spun asta? 

În primul rând, pentru că valorile morale exprimate în Decalog nu și-au pierdut actualitatea pentru societatea de azi. Să nu ucizi, să nu furi, să-ți cinstești părinții, să nu mărturisești strâmb etc. rămân fundamente absolut necesare ale comportamentului social modern și vor rămâne, cred eu, și în lumea de mâine. Civilizația noastră iudeo-creștină s-a creat pe temelia lor. Odată cu ele, va dispărea și ea. 

În al doilea rând, o predică bazată pe Decalog este actuală, pentru că, mi se pare mie, tinerii de azi sunt lipsiți de îndrumare. Deși educația morală și educația religioasă sunt cuprinse în programa școlară, ele se fac formal, fără să atragă elevii, fără să le meargă la suflet și să le influențeze personalitatea. Nu cred că tinerii de azi - în majoritatea lor - știu măcar ce este Decalogul sau, dacă știu, au reflectat serios asupra lui și au asimilat învățăturile de acolo. Totul pleacă de la modul în care se predau morala și religia în școală. O predică bazată pe Decalog ar fi actuală, așadar, dacă ar fi prezentată în așa fel încât să stârnească interesul și curiozitatea. Cum s-ar putea face acest lucru însă nu știu. Nici familia, nici școala, nici biserica nu par să știe, din păcate. 

Al treilea argument în favoarea predicii bazate pe Decalog derivă din starea morală a societății de azi, care, mie personal, nu-mi dă motive de mulțumire. Hoția, corupția, minciuna, înșelătoria par mai virulente ca oricând. Mass-media ne prezintă zilnic cazuri de persoane publice, aflate la vârful societății, care ajung în vizorul justiției. Vedem în jurul nostru cum comportamentele sociale se degradează. Tinerii sunt cei mai expuși, tocmai din cauza vulerabilității lor morale. Ei sunt la vârsta întrebărilor, a căutărilor, la vârsta la care au mare nevoie de modele. Ce modele le oferă societatea? Politicieni ariviști și corupți, oameni de afaceri care și-au clădit averile pe fraudă și șpagă, vedete de showbiz vulgare și imorale etc. Racilele adulților se propagă către tineri. Vedem și auzim tineri care fură, care mint, care înșală, care nu-și respectă părinții, care nu au niciun fel de valori morale. 

În concluzie, în opinia mea, o predică bazată pe Decalog, adresată tinerilor de azi este de mare actualitate, pentru că valorile morale biblice sunt însăși baza civilizației noastre, pentru că familia, școala și biserica nu par să-și îndeplinească mulțumitor rolul și pentru că tinerii înșiși sunt vulnerabili la viciile unei societăți care pare că s-a degradat din punct de vedere moral.

---

Planul compunerii poate fi găsit pe Blogul profesorului de limba română.

Eseu structurat despre originalitatea viziunii artistice a lui Tudor Arghezi în ciclul "Tablouri biblice (Versuri de abecedar)"

Eseu trimis de Mircea S.

---

          Inspirându-se din  Vechiul Testament, Tudor Arghezi oferă cititorului în ciclul de poezii Tablouri biblice (Versuri de abecedar) o viziune personală, originală, a modului cum Dumnezeu i-a conceput pe primii oameni: Adam şi Eva. Păstrând coordonatele textului biblic, autorul construieşte un univers diferit, marcat de puternice accente ludice.

            Subtitlul Versuri de abecedar ne lămureşte încă din start asupra principiului constructiv al acestor poezii. Arghezi îşi propune să prezinte aspecte din Biblie pe înţelesul copiilor de clasa I, prin urmare va transforma universul de la începutul Vechiului Testament în ceva familiar copiilor. Dumnezeu devine un tată atent şi sever, iar Adam şi Eva nişte copii jucăuşi şi, uneori, neascultători.

            Astfel, Biblia spune, în legătură cu crearea omului: Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. Arghezi preia ideea şi o transformă într-o activitate familiară celor mici: jocul  în nisip. În poezia Adam şi Eva Dumnezeu îl modelează pe primul om cu praf şi niţeluş scuipat. Folosirea adjectivului diminutivat niţeluş, precum şi invenţia cu folosirea scuipatului aduc scena la nivelul de înţelegere al copiilor.

            În a doua poezie din ciclu – Porunca – Arghezi descrie traiul fericit pe care prima pereche îl duce în rai. Evident, tot în registru ludic. Raiul lui Adam şi Eva este ca o vacanţă la ţară pentru copii. Acolo, primii oameni aleargă prin livezi, jucându-se cu gâzele şi iezii, se culcă şi se scoală după pofta inimii, Adam n-are lecţii de făcut, Eva poate să stea, nepieptănată, în pat, până la prânz, nu există taţi, mame, dădace, profesoare, dascăli, care să-i sâcâie:

                        Totul era de glumă şi de joacă

                        Şi aşteptai doar pomii să se coacă.

            Predomină stilul glumeţ şi adresarea familiară :

                        Nici: “Culcă-te devreme!” Nici: “Te scoală!”

                        Nu era cine ţine socoteală

                        Că întârzii, Adame, de la şcoală,

                        Că lecţia s-o spui fără greşeală,

                        Că, Evă, încă nu te-ai pieptănat

                        Şi te găseşte prânzul tot în pat.

            A treia poezie a ciclului – Pedeapsa – prezintă secvenţa biblică a alungării lui Adam şi a Evei din rai. Şi aici, povestea este transpusă în variantă pentru copii. Primii oameni se comportă ca nişte mici hoţomani – nici măcar prea deştepţi: ea, cam neroadă, dânsul, cam netot. Mănâncă din pomul interzis şi, prinşi asupra faptului, nu-şi recunosc vinovăţia, ci folosesc pâra pentru a scăpa de pedeapsă:

                        Adam pe Eva lui o a pârât,

                        Eva pe şarpe, care s-a târât.

                        Nici-unul n-a voit s-aleagă,

                        Să-şi ia asupră-şi vina lui întreagă.

            Supărat, ca un tată pe copiii cei răi, Dumnezeu îi pedepseşte:

                        Din Raiul dulce şi din tihna bună       

                        Domnul i-a dat afară, în furtună.

            Este evident că, privite astfel, scenele biblice îşi pierd solemnitatea sacră din Vechiul Testament, se desacralizează deci, păstrându-şi doar funcţia moralizatoare, exprimată, şi aceea, în notă umoristică, pe înţelesul celor mici: ai furat, ai minţit, eşti pedepsit!

            În ceea ce priveşte mijloacele artistice, pe lângă cele semnalate deja,  originală este combinaţia registrelor stilistice. Arghezi amestecă registrul înalt, solemn, al textului biblic – marcat prin cuvinte şi construcţii precum: Dumnezeu, Adam, Eva, puterea dumnezeiască, a zămisli, stihii, porunci, Prea Sfinţiei Sale, Domnul, o a pârât – cu registrul familiar şi oral – evidenţiat prin cuvinte si expresii ca: urându-i-se, i-a ieşit, niţeluş scuipat, să nu te miri, cată, zbanghiu, scăpătat, nu-i vorbă, l-a nimerit, au cutreierat, s-au luat de mâini, li se julea si nasul prin urzici.

            În concluzie, Arghezi se joacă, prezentând Biblia pe înţelesul – şi pentru uzul –  lui Miţu şi Baruţu. Ludicul disipează sacrul, dar păstrează eticul în formă digerabilă.