Comentarea unei secvenţe de text

Comentează, în 30-50 de cuvinte ( 3 – 5 rânduri ) următoarea secvenţă: Eşti nebună, soro! ţipă madam Piscopesco, ce dracu! chioară eşti?… m-ai fript!

Dl şi dna Piscopesco, o familie bogată din Sinaia, sunt invitaţi de familia regală la dejun, la castelul Peleş. Dna Piscopesco este foarte agitată. Nu este mulţumită de cum a fost pieptănată de către guvernantă. Mama ei încearcă să o ajute, dar o arde cu "fierul de frizat". 

Secvenţa dată surprinde replica iritată a dnei Piscopesco. Prin ea, Caragiale vrea să scoată în evidenţă lipsa de educaţie a cocoanei. Limbajul ei nu este nicidecum al unei doamne din înalta societate. Expresii precum "eşti nebună", "ce dracu", "chioară eşti" trădează mai degrabă originea de mahala şi lipsa de bună creştere.

În concluzie, replica este folosită de autor ca un mijloc de caracterizare a personajului.

.................................................................................................

Planul compunerii poate fi găsit pe Blogul profesorului de limba română.

Textul integral din care a fost extrasă secvenţa poate fi găsit pe Blogul profesorului de limba română.

Comentarea unui citat

Comentaţi în 10-15 rânduri următorul citat:
Cuvintele sunt vehicule necesare ale conceptelor, instrumente care permit oamenilor să ia cunoştinţă clară de univers şi să acţioneze asupra lui.
( Dicţionar general de ştiinţe. Ştiinţe ale limbii )

Pare-se că omul este singura făptură de pe pământ care gândeşte. Ce înseamnă că gândeşte? Adică îşi reprezintă mental realitatea, o re-crează în mintea lui. Pot crea în mintea mea imaginea unui pom, chiar dacă nu văd în acest moment un pom. Adică, mă pot gândi la un pom şi în absenţa acestuia.
Ca să aduc însă în mintea mea imaginea pomului, sunt nevoit mai întâi să-mi rostesc în gând cuvântul “pom”. Prin urmare, imaginea pomului nu-mi vine în minte decât dacă este chemată de cuvântul “pom”. Cu alte cuvinte, există o legătură indisolubilă între cuvântul “pom” şi imaginea din mintea mea a obiectului “pom”. Imaginea “nu vine” fără cuvânt. Gândul nu se înfiinţează fără cuvânt. Gândirea şi limbajul sunt strâns legate.
De fapt, noi învăţăm prin cuvinte. Realitatea noastră este realitatea cuvintelor noastre. Când spun “pom”, de fapt, nu mă gândesc la un pom anume, ci la un model de pom, la o imagine simplificată, generală, care reţine doar elementele comune şi esenţiale ale oricărui pom de pe planetă. Conceptul nu e altceva decât gând rostit, gând exprimat prin cuvinte, idee întrupată în rostire. Asta vrea să spună – cu o oarecare imprecizie – prima parte a citatului: “cuvintele sunt vehicule necesare ale conceptelor “.
Partea a doua a citatului afirmă că omul îşi clarifică ideile doar punându-le în cuvinte şi nuanţându-le până la surprinderea exactă a realităţii. Gândul se limpezeşte prin cuvinte, cunoaşterea se îmbogăţeşte prin descrieri tot mai detaliate ale obiectelor, realizate prin cuvinte.
În sfârşit, finalul citatului ( care spune că oamenii acţionează asupra universului prin cuvinte ) se referă la învăţare şi la invenţie. Ideile se nasc din idei, sau mai bine spus ideile prinse în cuvinte nasc alte idei puse în cuvinte. Prin cunoaştere, omul a transformat faţa pământului, a creat o civilizaţie. Datorăm civilizaţia umană cunoaşterii continue. Datorăm cunoaşterea inventării cuvântului şi, mai ales, a cuvântului scris.