Evaluarea Naţională 2012 - exprimarea opiniei despre mesajul unui text

---

Redactează o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în care să-ţi prezinţi opinia despre mesajul fragmentului din Cireşarii de Constantin Chiriţă. 

În compunerea ta, trebuie:

– să formulezi o opinie despre mesajul fragmentului dat;

– să susţii opinia formulată prin două argumente potrivite, valorificând textul dat;

– să ai un conţinut adecvat cerinţei;

– să respecţi limitele de spaţiu indicate.

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I. Introducere  - despre ce este vorba în text;    - mesajul textului;	În fragmentul din “Cireşarii”, de Constantin Chiriţă este vorba despre un băiat, pe nume Dan, căruia îi plăcea să citească. El este atât de captivat de lectură, încât trăieşte, odată cu personajele cărţii, aventurile şi emoţiile lor. Atunci când mama îl roagă să stingă lumina ca să poată dormi, lui Dan îi vine ideea de a scrie el însuşi un jurnal de călătorie. Cum se vede, textul transmite mesajul că lectura este benefică pentru copii, dezvoltă imaginaţia, îmbogăţeşte cultura şi cultivă creativitatea.
II. Cuprins  - formularea opiniei proprii despre mesajul textului;  - argumentul 1;    - argumentul 2.	În opinia mea mesajul textului este adevărat. Este bine ca noi, copiii, să citim cât mai multă literatură. Primul argument pe care îl aduc în sprijinul afirmaţiei mele este că lectura ne îmbogăţeşte viaţa interioară, ne dezvoltă imaginaţia şi ne produce plăceri deosebite. Când citeşti, te cufunzi într-o lume imaginară, în care poţi să fii tu însuţi erou, să treci prin aventuri extraordinare, să trăieşti emoţii puternice. Aşa i se întâmplă şi lui Dan, care foloseşte lectura ca leac împotriva emoţiilor din viaţa reală :  Dan alese cel mai sigur leac împotriva propriei emoţii: să trăiască emoţia altora. Adică să citească… În al doilea rând este bine să citim, pentru că, învăţând de la scriitori, vom scrie şi noi din ce în ce mai bine, iar unii dintre noi, poate, vom descoperi plăcerea de a crea literatură, de a ne exprima ideile şi emoţiile prin scris. Dan, din « Cireşarii »,  hotărăşte să scrie un jurnal de călătorie, ţinut în cel mai strict secret, un jurnal cu întâmplări nostime.
III. Încheiere  - concluzie: rezumat al cuprinsului	În concluzie, cred că mesajul acestui text este educativ, pentru că ne învaţă că este bine să citim, pentru bucuria şi cultivarea minţii şi a sufletului.

Evaluarea Naţională 2012 - subiecte şi rezolvări

---

Subiectele de la proba de limba şi literatura română din cadrul Evaluării Naţionale 2012 şi rezolvarea lor vor fi publicate luni, 25 iunie 2012, imediat după terminarea probei pe Blogul profesorului de limba română.

Comparaţie între balada cultă "Paşa Hassan" şi o baladă populară

---

    Balada este o poezie epică în care este povestită o întâmplare despre confruntarea dintre două sau mai multe personaje. 

    Atât “Paşa Hassan”, cât şi “Toma Alimoş” sunt balade. Prima este însă baladă cultă, întrucât este scrisă de un autor cunoscut – George Coşbuc -, pe când a doua este baladă populară, deoarece este creaţia unui om simplu, din popor, al cărui nume nu este cunoscut. 

    Opoziţia dintre cult şi popular se manifestă prin deosebirile dintre cele două texte. Astfel, prima deosebire se referă la natura acţiunii. În “Paşa Hassan” ea este mai complexă, fiind alcătuită din mai multe secvenţe, uneori cu actori diferiţi. Avem mai întâi secvenţa de pe pod, cu Mihai în fruntea oştirii române. Urmează imaginea dezastrului armatei turceşti, cu soldaţii răsturnaţi în mocirlă şi cu însuşi Sinan-Paşa îngenuncheat în balta de la Neajlov. Suntem martori apoi la tentativa lui Hassan de a-şi lua prin surprindere adversarul încercând un atac prin spatele oştii muntene. Mihai dejoacă însă acest plan. În sfârşit, urmează lunga secvenţă a urmăririi: Mihai îl provoacă pe Hassan la luptă, dar, întrucât acesta fuge ca un laş, îl urmăreşte până în tabăra turcească, fără să-l prindă. Dimpotrivă, acţiunea baladei populare “Toma Alimoş” este foarte simplă. Manea îl atacă mişeleşte pe Toma, dar este prins şi pedepsit. 

    A doua deosebire dintre cele două texte se referă la relaţiile dintre cele două personaje. Deşi în ambele ele sunt conflictuale, accentele sunt puse diferit. În “Paşa Hassan”, există un conflict nematerializat, pentru că cei doi nu ajung să se lupte. Accentul cade pe laşitatea paşei, care nu acceptă lupta şi fuge. În „Toma Alimoş”, cei doi adversari se confruntă pe viaţă şi pe moarte. Haiducul îşi pedepseşte duşmanul, dar moare şi el. 

    A treia deosebire între balade se referă la versificaţie. „Paşa Hassan” are o versificaţie elaborată: strofe de 6 versuri, versuri lungi ( de 9, 11, 12 silabe), rimă complicată ( o combinaţie de două rime îmbrăţişate ), ritm amfibrahic (cu picior metric de 3 silabe). „Toma Alimoş” are, din contră, o versificaţie simplă: fără strofe, cu versuri scurte ( 7 – 8 silabe ), cu monorimă sau, uneori, rimă împerecheată, cu ritm trohaic. 

    A patra deosebire este între timpurile verbale folosite. Coşbuc foloseşte prezentul, pentru a face acţiunea mai vie şi mai dinamică şi a induce lectorului sentimentul participării directe la evenimente. La autorul popular, predomină imperfectul, timp care plasează acţiunea într-o epocă nedeterminată, ca în basme, şi accentuează caracterul fabulos al întâmplării. 

    Prin urmare, deşi sunt amândouă balade, „Paşa Hassan” şi „Toma Alimoş” diferă în multe aspecte esenţiale.

Argumentare că poezia "Paşa Hassan" este epică

---

    Textul epic este acel text literar în care autorul îşi exprimă în mod indirect gânduri, idei, sentimente, prin intermediul unei acţiuni şi al unor personaje. Vocea care povesteşte se numeşte narator. 

    Poezia "Paşa Hassan" este un text epic, deoarece are toate trăsăturile caracteristice unui astfel de text. Are acţiune, are personaje, are narrator. 

    În primul rând, este text epic, deoarece are acţiune. Coşbuc prezintă o secvenţă din bătălia de la Călugăreni, din 1595, dintre oastea română, condusă de Mihai Viteazul şi armata otomană, condusă de Sinan-Paşa şi Hassan-Paşa. Poezia începe cu confruntarea celor două oşti pe podul de la Neajlov. Văzând că soldaţii români nu pot rezista iureşului duşman, voievodul Mihai se aruncă el însuşi în bătălie şi, cu barda în mână, face cărare prin oastea turcă, slujind drept model pentru ai săi. Surprinşi de neaşteptata apariţie, turcii intră în panică şi se răstoarnă, cu cai cu tot, în mocirla de sub pod, în frunte cu bătrânul Sinan, conducătorul lor. Paşa Hassan încearcă un atac prin spatele românilor, dar Mihai îi dejoacă planul. Zărindu-l pe paşă undeva la poala pădurii, Mihai pleacă în urmărirea lui, omorându-i pe turcii întâlniţi în cale. Mihai îl provoacă pe Hassan la duel, dar acesta fuge nebun, cuprins de groaza morţii. După o goană lungă şi umilitoare, conducătorul turc ajunge, aproape înnebunit de spaimă, la corturile turceşti şi este salvat. 

    În al doilea rând, textul este epic, deoarece are personaje. Personajele principale sunt cei doi conducători, Mihai şi Hassan, caracterizaţi de Coşbuc prin antiteză. În timp ce voievodul muntean este curajos şi puternic, făcând prăpăd în tabăra duşmană, paşa este laş şi slab, fugind din faţa luptei şi făcându-se de râs prin comportamentul său nedemn. În text mai apare fugitiv şi Sinan-Paşa, de asemenea într-o stare ridicolă, târându-se prin baltă. 

    În al treilea rând, textul este epic, deoarece are narator. Naratorul este vocea care povesteşte. Povestirea se face la persoana a III-a, iar naratorul este evident favorabil lui Mihai Viteazul, căruia îi face un portret pozitiv, plin de măreţie. 

    În concluzie, pentru că are acţiune, personaje şi narator, poezia “Paşa Hassan” este epică. George Coşbuc îşi exprimă admiraţia pentru unul dintre eroii poporului nostru, Mihai Viteazul.

Poveşti cu tâlc: Tabloul cel mai real

Poveşti cu tâlc: Tabloul cel mai real: Un împărat făcu un concurs printre pictori: cel care va reprezenta cel mai bine pacea într-un tablou va câştiga un premiu.  Mulţi artişti...