Share

marți, 3 februarie 2015

Apartenenţa unei poezii la simbolism

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea



Motivează apartenenţa poeziei următoare la simbolism.

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu tristele becuri cu pală lumină –
Când sună arama în noaptea deplină,
Sunt solitarul pustiilor pieţe.

Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra
Ce sperie câinii pribegi prin canale;
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra.

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu jocuri de umbră ce dau nebunie;
Pălind în tăcere şi-n paralizie, –
Sunt solitarul pustiilor pieţe...
(George Bacovia, Pălind)

* hidos, hidoasă, adj. – foarte urât, dezgustător, înfiorător la vedere



Simbolismul este un curent artistic şi literar apărut în Franţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca reacţie la retorismul romantismului  şi la impersonalitatea parnasianismului. Poeţii simbolişti cultivă o subiectivitate acută, marcată de  stări sufleteşti vagi, obscure, imprecise,  prin folosirea, ca mijloace expresive, a  sugestiei , a simbolului şi a corespondenţelor. Ei aduc spaţiul citadin în imaginarul poetic şi cer ca poezia să fie muzică înainte de orice. Cel mai important reprezentant al simbolismului în literatura română este George Bacovia.
Poezia "Pălind" are toate caracteristicile unei poezii simboliste.
În primul rând, ea este expresia unei intense subiectivităţi, explicit prezente în text prin mărcile lexico-gramaticale ale eului liric: verbul la persoana I "sunt" (4 apariţii în text) şi pronumele personal de persoana I "mi" (2 apariţii în text). Aşadar, din cele 12 versuri ale poeziei, 6 ( jumătate)  vorbesc direct despre eul liric.
În al doilea rând, poezia este simbolistă prin exprimarea unor stări sufleteşti  vagi, obscure, amestec de tristeţe, melancolie şi deprimare. Eul liric rătăceşte solitar prin oraşul pustiu, sub  apăsarea singurătăţii , a lipsei de comunicare cu semenii săi şi a presentimentului  morţii.
A treia trăsătură simbolistă a poeziei este folosirea simbolului pentru exprimarea trăirilor interioare. Oraşul pustiu  este un simbol al deşertului interior, sufletesc. Becurile cu lumină pală sunt simboluri pentru lipsa de forţă vitală a eului liric.
În al patrulea rând, poezia aparţine simbolismului prin folosirea sugestiei. Stările nu sunt numite, poetul refuză discursivitatea, preferând să comunice indirect, aluziv, prin asociaţii de idei. Astfel, nicăieri, pe parcursul poeziei nu se vorbeşte deschis - chiar şi metaforic - despre o suferinţă sufletească a eului liric. Autorul se mulţumeşte să descrie un decor dezolant, pustiu, plasat paradoxal în mijlocul a ceea ce ar trebui să fie locul de întâlnire al oamenilor: piaţa unui oraş. Lipsa oamenilor, lumina slabă a becurilor, câinii, canalele,  toate acestea însă creează un univers alienant care  vorbeşte indirect  despre chinul unui om singur, sufocat de lipsa comunicării cu ceilalţi semeni ai săi. "Râsul hidos" care îl însoţeşte pe eul liric  - şi despre care nu ştim al cui este - şi "jocurile de umbre ce dau nebunie" sunt sugestii ale unei apropiate rătăciri mentale.
În sfârşit, dezideratul simbolist al muzicalităţii este atins de Bacovia prin folosirea refrenului "Sunt solitarul pustiilor pieţe", reluat de trei ori, prin repetiţia laitmotivului "umbra" - simbol al solitudinii - şi a adjectivului "pal" (sugestie a  extincţiei treptate), care apare de două ori ca atare şi o dată în rădăcina verbului "pălind".

Bacalaureat la limba şi literatura română: George Bacovia - "Pălind"

Bacalaureat la limba şi literatura română: George Bacovia - "Pălind": Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos: Sunt solitarul pustiilo...


duminică, 29 iunie 2014

Tipuri de comic - pregătire pentru bacalaureat

Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română

Ilustrează, în 60-100 de cuvinte  două categorii de comic, prin referire la textul dat.


Comicul este o categorie estetică în care sunt incluse toate elementele unui text care stârnesc râsul: situaţii, caractere, moravuri, limbaj. Prin urmare, comicul poate fi de mai multe feluri: de situaţie, de caracter, de moravuri, de limbaj.
Fragmentul dat, din "Titanic vals", de Tudor Muşatescu,  ilustrează două tipuri de comic: comicul de situaţie şi cel de caracter.
Primul tip de comic ce apare în text este comicul de situaţie. Chiriachiţa ascultă slujba de duminică dimineaţa la radio, în timp ce dă pasienţe. Are cărţile înşirate pe masă. Intră fiica ei, Dacia, văitându-se nemulţumită că e târziu şi  nu a făcut nimic până la ora aceasta. Chiriachiţa îi atrage atenţia să facă linişte în timpul slujbei, dar Dacia se supără, spunându-i că nu-i arde de "popii" ei. Acum are loc confuzia care provoacă râsul. Chiriachiţa crede că Dacia se referă la "popii" de pe masă - la cărţile de joc - şi îi spune că ea se referea la "popii" adevăraţi, de la biserica Domniţa Bălaşa. Este o situaţie amuzantă, bazată pe polisemantismul cuvântului "popi".
Al doilea tip de comic este comicul de caracter. Ne provoacă râsul contrastul dintre aparenţă şi esenţă, în cazul caracterului Chiriachiţei. Ea pare mare credincioasă. Este indignată când fiica sa, Dacia, o deranjează din timpul slujbei. Dar în realitate, credinţa ei în Dumnezeu este falsă. În primul rând, un credincios adevărat nu crede în superstiţii, în vrăji şi descântece. Or, Chiriachiţa, chiar în timpul slujbei, dă pasienţe să vadă dacă iese Spirache deputat. În al doilea rând, Chiriachiţa ascultă slujba la radio, pentru că nu-i place în biserică: este fum de lumânări, miros de tămâie şi lume de condiţie joasă. Manifestările ei exterioare nu sunt în niciun caz cele ale unui bun creştin. Ultima replică a Chiriachiţei este de un comic total, dezvăluind adevăratul caracter al personajului:
"- Opreşte slujba, dragă, că e păcat să stăm de vorbă în biserică."
În concluzie, folosind comicul de situaţie şi de caracter, Tudor Muşatescu reuşeşte să stârnească râsul, satirizând în acelaşi timp ipocrizia şi falsa credinţă în Dumnezeu.

Planul compunerii poate fi găsit aici.