Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice - bacalaureat 2020

Meditaţii online la limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare

---

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidenţiind relaţia dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.

Vorbele noastre ne-au minţit.

Au spus prea mult, pierdut li-e înţelesul

şi tremurul ecoului lor stins e.

Am vrut ce nu ne sta-n puteri:

o poartă care nu ni s-a deschis,

lumea din gând de care n-am fost vrednici.

Avânt răpus ca o privire de-ntuneric, –

taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu, –

poate aşa a fost să fie:

pe dezbinate drumuri doi străini

cu vina lor, respinşi de paradis,

purtând căinţi pe urma unui vis.

                                                           Ion Vinea, Variantă

Notă

Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).

În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

 Propunere de rezolvare

Versurile lui Ion Vinea aparțin unui text liric, a cărui temă este iubirea. Eul liric se află într-o ipostază meditativă, reflectând cu amărăciune la destinul trist al propriei iubiri, destrămată din motive nespuse. El constată că idealurile lui și ale iubitei sale nu s-au putut împlini, că ei doi nu au avut suficientă putere să-și ducă planurile la îndeplinire. Aceste idei poetice, însoțite de sentimente de tristețe și de regret sunt redate prin mijloace artistice moderne, în special prin metafore ample (unele încorporând comparații) ale eșecului cum ar fi „o poartă care nu ni s-a deschis”, „avânt răpus ca o privire de-ntuneric” sau „taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu”.  Drama despărțirii și a iluziilor sfărâmate este sugestiv redată în metafora dezvoltată din ultimele trei versuri:

pe dezbinate drumuri doi străini

cu vina lor, respinşi de paradis,

purtând căinţi pe urma unui vis.

Prozodia este, la rândul ei, modernă, nesupusă constrângerilor ritmice și de rimă: măsura versurilor este inegală, ritmul și rima lipsesc. Monologul liric curge așadar firesc, urmând doar ritmul interior al sufletului poetului.