Caracterizarea unui personaj dintr-un fragment de basm

 Subiect dat la Evaluarea Naţională 2013, sesiunea specială

Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte (15-25 de rânduri), în care să caracterizezi personajul fata moșneagului din fragmentul de basm citat.

În acest fragment de basm este vorba despre o fată bună şi harnică, fiica unui moşneag, însurat cu o babă, care avea, la rândul ei, o fată. Duminică dimineaţa, baba şi fata ei pleacă la biserică şi o lasă pe fata moşneagului acasă cu poruncă să le pregătească mâncarea. Cu ajutorul unor nuci fermecaţi din grădina casei, fata moşneagului se transformă în crăiasă şi se duce, în trăsură împărătească, la biserică. Acolo este remarcată de fiul împăratului care se îndrăgosteşte de ea. Fata însă nu stă prea mult la biserică, ia anafură şi, fără a fi recunoscută de cineva, se întoarce repede acasă pentru a face de mâncare. Mai târziu, fata babei vine să-i povestească întâmplarea.

Fata moşneagului este personajul principal din acest fragment. Pentru a-i contura portretul autorul foloseşte atât caracterizarea directă, cât şi caracterizarea indirectă.

Caracterizarea directă este făcută de către autor şi de către alte personaje din text. Astfel, autorul ne spune direct că fata moşului era „urgisită şi necăjită”, apoi, când se transformă în crăiasă, că era „gătită aşa de mândru”. În alt pasaj, autorul vorbeşte despre „crăiasa cea frumoasă”. Personajul colectiv „lumea” (din biserică) apreciază că fata moşului este „crăiasă, nu de pe ici-de pe colea, ci crăiasa cea mai aleasă dintre crăiese”. Un alt personaj, fata babei, consideră că „mândră-i crăiasa ce-a venit azi la sfânta slujbă”. Caracterizarea indirectă se realizează printr-o singură modalitate: prezentarea faptelor personajului. Din felul cum se comportă în biserică, reiese că fata moşului este cuminte şi credincioasă. Deşi apariţia ei provoacă senzaţie, ea nu îşi pierde capul, ci stă în biserică doar pentru a lua anafură, apoi pleacă repede acasă. Tot din faptele ei, rezultă că este harnică şi bună gospodină, deoarece reuşeşte să pregătească mâncarea aşa cum i s-a cerut: „nici prea rece şi nici prea fierbinte”.

În concluzie, prin caracterizare directă şi indirectă, autorul creează portretul unei fete frumoase, bune şi harnice, un adevărat personaj pozitiv din basme.

Demonstraţie că un text este basm popular

Basmul popular este o creaţie populară epică,  în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă pe viaţă şi pe moarte, într-un cadru supranatural,  acţiunea terminându-se cu triumful binelui. Basmul conţine formule specifice (iniţiale, mediane şi finale) şi  transmite un mesaj optimist, cu valenţe educative.

“Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm popular, pentru că întruneşte toate caracteristicile speciei.

În primul rînd este o creaţie populară, având caracter oral, anonim şi colectiv.

În al doilea rând, aparţine genului epic. Are acţiune, personaje şi narator. Acţiunea se bazează pe conflictul dintre bine şi rău. Un împărat avea un măr care făcea mere de aur, din care însă nu apuca să mănânce, deoarece îi erau furate de zmei. Prâslea reuşeşte să-i învingă pe zmei şi, într-un final, după ce-i învinge şi pe fraţii săi cei pizmaşi, se însoară cu o fată de împărat, salvată de la zmei şi moşteneşte tronul împărăţiei. Prin el, binele învinge răul, acesta fiind a treia dovadă că avem de-a face cu un basm.

Prezenţa supranaturalului este al patrulea argument că “Prâslea cel voinic...” este basm. Acţiunea se petrece pe două tărâmuri: al oamenilor şi “celălalt”, al făpturilor neobişnuite: zmei, balauri, zgripţuroaice. Există obiecte magice, de exemplu biciul,  cu care Prâslea transformă palatele zmeilor în mere. Totul se petrece sub semnul cifrei magice “trei”: trei fii de împărat, trei zmei, trei fete de împărat, trei dorinţe ale fetei celei mici.

Ultimul argument că textul este basm constă în mesajul pe care îl transmite: să fim de partea binelui, pentru că acesta învinge întotdeauna, până la urmă.
În concluzie, textul “Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm popular, fiind o operă populară epică, în care un erou reprezentând binele îşi învinge adversarii, într-o lume aflată sub semnul supranaturalului.
..........................................................................................
Puteţi găsi planul compunerii pe Blogul profesorului de limba română.