Caracterizarea personajului - pentru Evaluarea naţională 2015

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea

---

PLANUL COMPUNERII	COMPUNEREA
I. Introducere prezentarea, pe scurt, a fragmentului (despre ce este vorba, moduri de expunere folosite etc.)	În fragmentul dat, Ioan Slavici ne înfăţişează un tânăr ţăran, pe nume Duţu, care muncea toată ziua pentru a-şi ţine familia. Puternic şi harnic, el reuşea să asigure soţiei sale şi celor doi copii un trai îndestulat, ba mai şi punea bani deoparte să-şi poată cumpăra o pereche de boi.
II. Cuprins felul personajului (principal, secundar etc.); tipul / tipurile de caracterizare folosite de autor pentru conturarea portretului personajului (un singur enunţ general); caracterizarea personajului: trăsătura 1: denumirea trăsăturii; ilustrarea, argumentarea trăsăturii (de unde reiese); tipul de caracterizare folosit şi mijlocul de caracterizare; trăsătura 2: denumirea trăsăturii; ilustrarea, argumentarea trăsăturii (de unde reiese); tipul de caracterizare folosit şi mijlocul de caracterizare; trăsătura 3: .........................	Aşadar, Duţu este personajul principal al fragmentului. Pentru realizarea portretului său, autorul foloseşte atât caracterizarea directă, cât şi pe cea indirectă. Prin caracterizare directă, făcută de către narator, aflăm că Duţu era "băiat deştept, gureş şi curăţel", că învăţase ceva carte în armată ("vreo trei buchi") şi că era foarte mândru, nesuportând ca cineva "să-l atingă la sărăcia lui". Caracterizarea indirectă este folosită de autor la începutul fragmentului, când, din faptele personajului, se desprind hărnicia acestuia şi devotamentul său faţă de familie. Duţu pleca de acasă cu noaptea în cap, muncea ziua întreagă şi se întorcea acasă pe întuneric, neavând timp nici să mănânce, nici să doarmă. Cu atât mai mult se bucura însă când, duminicile şi în zilele de sărbătoare, putea să meargă cu familia lui la horă.
III. Încheiere concluzii: rezumatul cuprinsului	În concluzie, folosind ambele tipuri de caracterizare, Ioan Slavici conturează în acest fragment portretul unui tânăr ţăran, puternic, harnic şi demn.

Caracterizarea unui personaj dintr-un fragment de basm

 Subiect dat la Evaluarea Naţională 2013, sesiunea specială

Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte (15-25 de rânduri), în care să caracterizezi personajul fata moșneagului din fragmentul de basm citat.

În acest fragment de basm este vorba despre o fată bună şi harnică, fiica unui moşneag, însurat cu o babă, care avea, la rândul ei, o fată. Duminică dimineaţa, baba şi fata ei pleacă la biserică şi o lasă pe fata moşneagului acasă cu poruncă să le pregătească mâncarea. Cu ajutorul unor nuci fermecaţi din grădina casei, fata moşneagului se transformă în crăiasă şi se duce, în trăsură împărătească, la biserică. Acolo este remarcată de fiul împăratului care se îndrăgosteşte de ea. Fata însă nu stă prea mult la biserică, ia anafură şi, fără a fi recunoscută de cineva, se întoarce repede acasă pentru a face de mâncare. Mai târziu, fata babei vine să-i povestească întâmplarea.

Fata moşneagului este personajul principal din acest fragment. Pentru a-i contura portretul autorul foloseşte atât caracterizarea directă, cât şi caracterizarea indirectă.

Caracterizarea directă este făcută de către autor şi de către alte personaje din text. Astfel, autorul ne spune direct că fata moşului era „urgisită şi necăjită”, apoi, când se transformă în crăiasă, că era „gătită aşa de mândru”. În alt pasaj, autorul vorbeşte despre „crăiasa cea frumoasă”. Personajul colectiv „lumea” (din biserică) apreciază că fata moşului este „crăiasă, nu de pe ici-de pe colea, ci crăiasa cea mai aleasă dintre crăiese”. Un alt personaj, fata babei, consideră că „mândră-i crăiasa ce-a venit azi la sfânta slujbă”. Caracterizarea indirectă se realizează printr-o singură modalitate: prezentarea faptelor personajului. Din felul cum se comportă în biserică, reiese că fata moşului este cuminte şi credincioasă. Deşi apariţia ei provoacă senzaţie, ea nu îşi pierde capul, ci stă în biserică doar pentru a lua anafură, apoi pleacă repede acasă. Tot din faptele ei, rezultă că este harnică şi bună gospodină, deoarece reuşeşte să pregătească mâncarea aşa cum i s-a cerut: „nici prea rece şi nici prea fierbinte”.

În concluzie, prin caracterizare directă şi indirectă, autorul creează portretul unei fete frumoase, bune şi harnice, un adevărat personaj pozitiv din basme.